Biserica Ortodoxă ne inițiază în tradiția creștină și ne spune că moartea reprezintă o separare a sufletului de trup. Așa cum se menționează în Sfânta Scriptură, ultima misiune a omului în această viață este moartea. Poți asemăna moartea ca o odihnă îndelungată în rugăciune și memorie, unde speranța se ivește din credința în Înviere.
Odată cu trecerea timpului, rănile încep să se vindece, iar ce rămâne vie este amintirea. Aceste amintiri reprezintă clipele din care este formată viața, clipe din care trăim, ne hrănim și murim. Ele rămân întipărite în adâncul sufletului și te fac să zâmbești, fără motiv. Atunci când pierzi pe cineva drag, singura alinare rămâne rugăciunea, iar aceasta este surprinsă cel mai bine în slujbele de pomenire realizate în biserică.
În rândurile următoare vei regăsi informații despre rânduiala creștină privind pomenirea mortilor în Postul Mare și ce reprezintă aceasta pentru creștini.
Ce reprezintă pomana pentru adormiți?
Conform tradiției creștin-ortodoxe, pomana pentru cei trecuți în viața veșnică reprezintă dragostea supremă atât față de Dumnezeu, cât și pentru aproapele tău. Pentru Biserica Ortodoxă, milostenia și dragostea reprezintă repere cheie ale existenței umane.
Din acest motiv, în tradiția ortodoxă se oferă pomeni celor ce au nevoie de sprijin. Acestea sunt acte de milostenie care își au izvorul din rugăciunea pentru sufletul morților.
Pomenile le putem numi jertfe prin care te rogi la Dumnezeu pentru îndurare și iertarea celui adormit.
Aceste pomeni sunt efectuate de familie și prieteni apropiați. Cel care primește pomana rostește următoarele cuvinte “Dumnezeu să-l ierte” sau “Bogdaproste” (însemnând cuvânt de mulțumire).
Atunci când se apropie ziua înmormântării, rudele celui adormit pregătesc ofrande (colaci, colivă, capete, vin etc.) pentru a fi sfințite și date de pomană în aceea zi. De cele mai multe ori familia apelează la servicii funerare pentru a se asigura că sunt îndeplinite toate rânduielile Bisericii privind pomenirea mortilor.
După ce are loc ritualul de înmormântare, preotul sfințește pomana (mâncare, obiecte, îmbrăcăminte) fiind o slujbă aparte, denumită panahidă. Această pomenire se realizează după înmormântare și se repetă la:
- 3 zile;
- 9 zile;
- 40 de zile;
- 6 luni;
- 1 an;
- 7 ani;
- Date hotărâte de Biserică pentru pomenirea mortilor.
Un aspect important de menționat este că aceste pomeni trebuie înțelese ca acte de milostenie și iubire și trebuie efectuate cu o limită. Esențial este să înțelegi rolul lor și să nu se exagerezi. Rugăciunea pentru cel adormit este cea care primează, fiind ruga către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celui trecut în viața veșnică.
Parastasul semnifică atât grija și dragostea față de persoanele din jur, cât și iertarea prin rugăciunile pentru liniștea sufletului celui adormit. Esența rugăciunii constă în cugetarea spirituală despre credința în nemurirea sufletului.
Pomenirea celor adormiți în timpul Postului Mare
Postul Mare este perioada rugăciunii, fiind momentul potrivit pentru pregătirea spirituală înaintea unei sărbători importante în calendarul creștin-ortodox, mai exact Învierea Domnului.
Această perioadă este cunoscută ca timpul regăsirii spirituale, timp în care te apropii de Dumnezeu cu ajutorul rugăciunii. Totodată, este important să nu uiți de cei dragi, care au părăsit această lume și să îi pomenești în perioada aceasta.
În ceea ce privește pomenirea morților în Postul Mare, pomenirile se realizează în sâmbetele din timpul postului. Tradiția creștină menționează 2 zile cu însemnătate deosebită privind cultul morților, mai exact:
- Sâmbăta dinaintea Floriilor – este indicat ca în această zi importantă să dai ca pomană pentru sufletul adormiților plăcinte de post;
- Joia Mare – este recomandat să dai de pomană colaci.
Potrivit obiceiurilor din Triod (cartea ce include rugăciuni, cântări ce sunt rostite în perioada prepascală) pomenirea celor adormiți este realizată în sâmbata a II, III și a IV din Postul Mare. În aceste sâmbete, sunt realizate slujbe, cântări strict pentru pomenirea celor ce au ajuns la Dumnezeu.
Slujbele de pomenire
În vederea realizării slujbei de pomenire, femeile pregătesc colivă, colaci, vin, plăcinte de post, fiind ofrande cu înțeles deosebit în tradiția creștină.
Din acest motiv, includerea celui mort în pomenirea și în rugăciunea sfântă de la Sfânta Liturghie este esențială.
Conform Bisericii Ortodoxe, aceste rugăciuni au puterea de a înălța în rai sufletele morților, respectându-se rânduiala de a se realiza Sfânta Liturghie în zilele de pomenire, cu precădere în sâmbetele din Postul Mare. Prima pomenire se săvârșește în Sâmbăta lui Teodor Tiron (cunoscută de creștini ca sâmbăta în care se prăznuiește coliva).
Sâmbătă este ziua dedicată încă din antichitate pomenirii celor trecuți în viața veșnică deoarece în această zi Dumnezeu a pogorât în iad și a ridicat sufletele adormiților în rai. De acest fapt este menționat și în cântările și rugăciunile de la slujba Vecerniei și a Utreniei realizate în sâmbetele din Octoih (carte a bisericii Ortodoxe ce include cântările zilelor din săptămână). De aceea, este indicat ca slujbele de pomenire a morților să fie înfăptuite în zilele de sâmbătă.
Pomenirea adormiților în fiecare sâmbătă din Postul Mare nu este considerat o faptă incorectă deoarece acest parastas se potrivește întregii perioade de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului. În această perioadă, credincioșii se roagă și devin mai milostivi atât pentru sufletelor lor cât și a celor adormiți.
Concluzii
Conform Bisericii Ortodoxe, pomenirea mortilor este privită ca o datorie sufletească pe care o deține fiecare creștin. Mai ales în perioada Postului Mare, pomenirea celor adormiți reprezintă atât dovada de iubire, grijă și milostenie pentru cei apropiați, cât și ruga de iertare pentru cel plecat din această lume. Sufletele lor așteaptă rugăciunea și pomana realizată ca jertfă pentru Dumnezeu în vederea iertării de păcate. De aceea, sunt aduse prinoase la Biserică, unde preotul le sfințește și ulterior se oferă celor nevoiași.
Slujbele de pomenire a morților mai sunt cunoscute la români ca parastase, fiind un prilej de comuniune și pace sufletească cu cei trecuți la Dumnezeu. Acestea sunt realizate la datele stabilite de Biserică, unde sunt ofrandele sunt sfințite în casa Domnului și în conformitate cu Sfânta Liturghie. Parastasele se pot realiza de familie atât în casa celui adormit, cât și la mormânt.
Obiceiurile Bisericii privind slujbele de pomenire a adormiților în sâmbetele dinaintea Învierii se asociază armonios cu tradiția populară a românilor.