În datina Bisericii Ortodoxe morții se pomenesc prin slujbe cu rugăciuni în ziua a treia de la moarte, care de obicei este și ziua dedicată înmormântării, ziua a noua de la moarte, apoi la 40 de zile, la 3, 6 și 9 luni. La un 1 an după trecerea în neființă se face din nou pomenirea, apoi tradiția continuă din an în an până când se împlinesc 7 ani de la moarte.
Cuprins :
Despre pomenirea morților
Ce este parastasul
Când sunt soroacele pentru pomenirea morților și ce reprezintă
Când nu se face pomenirea morților
Tradiții care preced pomenirea
Cum decurge pomenirea de după înmormântare
Cum decurge parastasul de 40 zile
Parastasul de 6 luni, 1 an și 7 ani
De ce se face pomenirea morților
Despre pomenirea morților
Biserica Ortodoxă spune că moartea reprezintă despărțirea sufletului de trup. Trupul este dat pământului, iar sufletul de întoarce la Dumnezeu. Viața omului nu se sfârșește odată cu moartea trupului, iar acesta este motivul pentru care cei trecuți în neființă sunt amintiți de către cei care sunt încă pe Pământ. Cei adormiți sunt pomeniți pururea.
Pomenirea are ca scop:
- aducerea odihnei celor care au plecat la Dumnezeu,
- iertarea păcatelor lor,
- dar și aducerea amintirii lor printre cei vii.
Se spune că cei care trec în neființă nu mor, ci adorm, iar sufletul se întoarce la origini, în locul în care a fost creat.
➢ După ce sufletul părăsește corpul și ajunge în cealaltă lume, urmează judecată particulară, unde omul se împărtășește de bucurie sau de suferință, în funcție de cum și-a trăit viața.
➢ Nici starea de suferință, nici cea de bucurie nu reprezintă stări eterne deoarece după judecata particulară are loc judecata universală. Judecata universală reprezintă unul dintre motivele pentru care creștinii Ortodocși se roagă pentru morți și le fac pomenire. Se crede că prin pomenire sufletele ajung la judecata universală într-o stare bună. Rugăciunea făcută pentru persoanele trecute în neființă ajută le sufletele, iar aceasta este completată de fapte bune și mese care se fac în cinstea pomenirii morților.
Prin pomenirea morților cu fapte bune făcute în numele lor se contribuie la aducerea fericirii lor în lumea în care au plecat. Ei sunt pomeniți și prin slujbă. Slujba care are loc pentru pomenirea celor care au adormit se numește parastas.
Ce este parastasul
Pentru a nu-i da uitării pe cei care au plecat spre Dumnezeu, aceștia sunt pomeniți pururi și se fac rugăciuni pentru odihna și iertarea păcatelor lor.
Cei care adorm lasă în urma lor aceste vorbe: …vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii. Și astfel cei vii îi pomenesc, iar slujba care se face pentru adormiți se numește parastas.
Parastas, în greacă parastasis, înseamnă a sta a rând cu cineva sau alături de cineva și reprezintă rugăciunea de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care au plecat din această lume.
Parastasele se aseamănă într-o oarecare măsură cu o spovedanie. Slujba are loc adesea la mormântul persoanei adormite, dacă aceasta are loc pentru un individ,, nu pentru mai mulți decedați. Dacă se pomenesc mai mulți morți sau dacă mormântul unei persoane care a trecut în neființă este mult prea departe, slujba pentru parastas are loc în biserică.
În timpul slujbei se spun:
- Psalmi
- Imuri
- Rugăciuni
- Ectenii
Ecteniile sunt rugăciuni scurte spuse de diacon sau de preot în numele tuturor celor prezenți la slujbă, iar în urma lor oamenii rostesc cuvinte precum: . Doamne, miluiește, Dă, Doamne sau Ție, Doamne.
Există, de asemenea, o serie de obiceiuri și tradiții care se respectă în ziua de înmormântare. Află-le citind acest articol.
Când sunt soroacele pentru pomenirea morților și ce reprezintă
Parastasele au loc conform datelor de mai jos.
- Prima pomenire a morților are loc la 3 zile după moarte. Această pomenire are loc de regulă în ziua înmormântării și se aduce cinste Sfintei Treimi şi Învierii din morţi a Mântuitorului a treia zi de la moartea Sa.
- Următoare pomenire are loc la 9 zile după moarte, ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri.
- Parastasul care urmează are loc 40 de zile (sau la şase săptămâni) de la adormire. Această pomenire se face pentru a amintii de Înălţarea la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer.
- Următoarele pomeniri au loc la trei, şase şi nouă luni de la deces și se fac în cinstea Sfintei Treimi.
- La un an după trecerea în neființă se face din nou pomenirea. Aceasta este luată după exemplul creştinilor din vechime. Aceștia prăznuiau în fiecare an ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, reprezentând ziua de naștere pentru viața de dincolo.
- Ulterior, în fiecare an, până la 7 ani de la moarte se face pomenirea persoanei care a adormit.
- Ultima pomenire, ce care are loc la 7 ani de la moarte amintește de cele 7 zile în care Dumnezeu a creat lumea.
Când nu se face pomenirea morților
Cei adormiți nu mai au puterea de a se pomenii sau de a reveni în amintirea celor vii. Amintirea lor este menținută de cei vii, prin pomeniri, rugăciuni și fapte. Biserica Ortodoxă are soroacele de pomenire individuală a celor adormiți stabilite conform unor evenimente importante, dar există totuși și perioade în care nu se fac parastase. Acestea sunt:
- duminicile, acestea fiind zile dedicate bucuriei, nu tristeței,
- cele 12 zile dintre Nașterea și Botezul Domnului,
- de la lăsatul secului de carne până la prima sâmbătă din Postul Mare, sâmbăta Sf Teodor,
- din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei,
- la praznicele împărătești sau în zilele de sărbători mari,
- în zilele de luni, marți, miercuri, joi, vineri din timpul Postului Mare.
Dacă se poate, este indicat ca pomenirea morților să se facă legată de săvârșirea Sfintei Liturghii. Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă pentru cei care au trecut în neființă. Întradevăr, nu este posibil să se facă de fiecare dată așa, dar cel puțin la parastasul de 40 zile, un an și șapte ani este indicat ca pomenirea să aibă loc după Sfânt Liturghie.
Pentru zilele în care se face sau nu pomenire este important să se discute cu preotul în prealabil.
Tradiții care preced pomenirea
În urma adormirii unei persoane, familia anunță preotul parohiei din care face parte. Preotul va oferii informații și va liniștii, pe cât se poate, persoanele îndurerate. De asemenea, se apelează la servicii de funeralii pentru a obține un pachet cu cele necesare înmormântării. Pachetul pentru înmormântare se poate achiziționa de aici.
Biserica poate pune la dispoziție o parte din obiectele tradiționale care vor ajuta la călăuzirea decedatului pe noul drum, iar preotul stabilește slujbele de pomenire, împreună cu data și ora înmormântării. Clopotarul bisericii este cel care trage clopotele pentru a îndemna la rugăciune, rugăciune care contribuie la pomenirea persoanei care a decedat și la iertarea păcatelor. Cele prezentate mai jos sunt o parte din obiceiuri, preotul fiind cel care va discuta cu familia decedatului despre toate tradițiile care se respectă în zonă.
- Trupul lăsat în urmă de către persoana adormită este spălat cu apă curată, amintind de apa botezului.
- Trupul este îmbrăcat cu haine noi și curate, reprezentând hainele în care va învia la ziua judecății.
- Trupul este pus în sicriu, cu privirea spre răsărit, reprezentând locul din care va veni Hristos atunci când va avea loc învierea tuturor.
- Deasupra ușii de la intrarea în casă se așează o pânză neagră, care arată doliul, iar aceasta se păstrează până la pomenirea de 40 de zile.
- Până la prima pomenire, adică până în ziua înmormântării, saluturile sunt înlocuite de Dumnezeu să-l/s-o ierte!.
- Rudele apropiate ale decedatului sunt îndemnate să poarte o panglică neagră, care reprezintă doliu, până la parastasul de 40 zile.
Cum decurge pomenirea de după înmormântare
Obiceiurile pot varia în funcție de zonă, însă cele precizate mai jos sunt adesea puse în practică în toată țara. După ce persoana trecută în neființă a fost transportată la cimitir, iar preotul a ținut slujba, familia cheamă îi cheamă la masă pe cei care au participat la înmormântare.
- Toți cei prezenți la masă mănâncă rugându-se pentru persoana care a murit, iar fiecare Mulțumesc este înlocuit cu Dumnezeu să primească!
- În cazul în care ziua de pomenire cade în post și mâncarea servită trebuie să fie de post.
- În timpul mesei nu se râde, nu se vorbește fără rost, nu se fac glume, iar fiecare mesean consumă mâncare în cantități modice, în nici un caz ca la nuntă sau zile de sărbătoare.
- Orice urare, precum cea de noroc!, se înlocuiește cu Dumnezeu să-l/s-o ierte!.
- Există obiceiuri precum vărsarea vinului din pahar se jos sau spălarea pe mâini, dar fără ștergere ulterioară. Acestea sunt mult discutate și trebuiesc prezentate preotului înainte de a le pune în practică pentru că unele pot fi considerate păgâne.
Cum decurge parastasul de 40 zile
Precedat de pomenirea la 3 și 9 zile, parastasul de 40 de zile este considerat cel mai important din soroacele de pomenire a morților, acesta reprezentând judecata particulară.
Pentru parastasul de 40 de zile se duce la biserică:
- Vin
- Lumânări
- Colac
- Haine ce vor fi date de pomană
O parte din colac va fi așezată de preot pe icoană, iar bucățele vor fi împărțite rudelor decedatului.
Hainele vor fi binecuvântate de către preot înainte de a fi date de pomană.
Pentru a pomenii persoana care a adormit, se oferă și mâncare de pomană sau chiar obiecte de uz casnic.
La cimitir se poate ridica o cruce de piatră, iar dacă nu se face acest lucru la parastasul de 40 zile, se va face la cel de 1 an și de aduc, în ambele cazuri:
- Lumânări
- Colivă
- Vin
- Apă
- Busuioc
- Tămâie
Este bine de știut că trebuie păstrată la mormânt crucea de lemn până când aceasta putrezește, fie că se ridică cea de piatră, fie că nu.
Parastasul de 6 luni, 1 an și 7 ani
La fel ca la și parastasul de 40 de zile, pomenirea morților la 6 luni, 1 an și 7 ani se face în urma slujbelor ținute de preot. După ce mâncarea a fost sfințită, mormântul vizitat și preotul a urmat toate tradițiile necesare, poate să aibă loc pomana, unde rudele și cei apropiați primesc mâncare, vin și lumânări de la rudele apropiate decedatului, pentru a pomenii persoana adormită.
Este posibil, mai ales în cazul unui parastas în contextul COVID-19 să existe unele limitări, de aceea este indicat să se discute cu preotul înainte de a începe pregătirile.
Bucatele ce vor fi date de pomană pot fi sfințite de către preot, apoi oferite individual, fără să se organizeze o masă mare pentru a evita eventuale infectări cu noul virus.
Este bine de știut că în urma parastasului care are loc la 1 an de la deces, cu toate că acesta va fi mereu prezent în suflet, se poate renunța la doliu.
Printre cele necesare pentru aceste 3 parastase se pot număra:
- Coliva
- Vin
- Prescuri
- Colaci
- Prosoape
- Lumânări
- Pahare și farfurii de unică folosință
Preotul oferă lista celor trebuincioase, ținând cont de tradițiile zonei, dar și de eventuale restricții cauzate de COVID-19.
De ce se face pomenirea morților
Moartea unei persoane dragi provoacă într-adevăr un sentiment greu de descris. Este totuși important ca rudele și apropiații să aibă în gând faptul că persoana respectivă nu s-a dispărut, ci s-a întors la Dumnezeu, iar pentru ai ține amintirea vie și pentru ai călăuzi drumul în noua lume se face pomenirea.
Pomenirea ajută la iertarea păcatelor pe care persoana decedată le-a avut cât timp se afla pe Pământ și la amintirea acesteia până în momentul în care toți cei adormiți vor învia în urma marii judecăți. Iar dacă citești acest articol doar pentru a afla informații, fără să te intereseze partea religioasă, este bine să știi că amintirea celor dragi poate aduce și bucurie, nu doar suferință, iar un preot bun, alături de cei responsabili pentru serviciile funerare pot oferi sfaturi pentru a te ajuta să treci peste momentele grele, indiferent de tradițiile pe care alegi să le respecți sau nu.