Cum să pregătești ceremonia de înmormântare

Cum să pregătești ceremonia de înmormântare

Organizarea slujbei de înmormântare este una dintre etapele principale ale înmormântării celui plecat dintre noi. De obicei, firmele de servicii funerare vin în ajutorul familiilor îndurerate și se ocupă de organizarea slujbei, deoarece acest ritual are obiceiuri și tradiții care trebuiesc respectate.

După producerea decesului și obținerea certificatului constatator al decesului (actul se obține de la S.P.C.L.E.P. – Serviciul de Evidența Persoanelor sau de la primăria în a cărei rază s-a produs decesul), familia sau apropiații trebuie să anunțe preotul parohiei din care decedatul face parte sau unde va fi înhumat, pentru a obține detaliile procesiunii.

Alături de preot, se stabilesc data și ora înmormântării, precum și orele de seară pentru slujbele premergătoare. Clopotarul va trage clopotul pentru a-i anunța pe membrii parohiei că un credincios a plecat dintre ei.

Înaintea slujbei propriu-zise de înmormântare, există pregătiri care trebuie înfăptuite potrivit tradițiilor.

Trupul celui decedat este spălat cu apă curată, o faptă asemuită botezului primit la naștere, când al devenit membru al Bisericii, este îmbrăcat cu haine noi și este așezat în sicriu cu fața către răsărit (Est).

Pe pieptul celui decedat se așează o icoană sfințită și, lângă mâinile așezate încrucișate, se așează toiagul (o lumânare rotundă), care se aprinde în timpul slujbei făcute de către preot. Preotului și cântărețului li se oferă câte o lumânare. Trupul se acoperă cu o pânză albă, iar la capul celui decedat se așează un sfeștnic din care cei care vin la înmormântare aprind lumânările primite rostind “Dumnezeu să-l/s-o ierte”.

Slujba de înmormântare se poate face la capelă, la casa funerară sau la locuința decedatului.
Odată cu încheierea slujbei, cortegiul funerar va porni către cimitir pentru înhumare. În fața cortegiului merge un credincios cu crucea de lemn care va fi așezată la căpătâiul celui decedat, urmat de membrii cortegiului care aduc coliva și vinul, apoi cei care aduc coroanele, cântărețul, preotul, dricul care poartă sicriul și ceilalți participanți la înmormântare.

Icoana de pe pieptul celui decedat se ia acasă de către rude și se folosește de obicei și la parastasul de 40 de zile. Uneori, se poate lua și toiagul și aprinde la sărbători pentru pomenirea celui plecat dintre noi.

Dacă înhumarea se face într-un mormânt în care a fost îngropată în trecut o altă persoană, oasele aceleia se vor aduna și pune într-un sac alb, iar preotul va turna peste sac vin și untdelemn, ele urmând să fie îngropate în același loc, la picioarele celui decedat de curând.

Sicriul se lasă în groapă, iar după acoperirea lui se pun deasupra coroanele de flori. Ulterior, se împarte pomana pentru sufletul celui decedat, ori familiei, ori celor sărmani.

Deasupra locuinței celui decedat se va atârna o pânză neagră care va anunța plecarea lui dintre cei vii.

Sfaturi pentru organizarea ceremoniei de înmormântare

Ceremonia de înmormântare este un moment de reculegere pentru vii, prin care cel decedat își încheie viața pe pământ și trece la viața veșnică. Acest moment trebuie tratat cu sfințenie, înțelegere și sobrietate de către toți participanții la slujbă.

Au existat încă din trecut și s-au perpetuat în prezent câteva obiceiuri sau superstiții care se petrec la înmormântări, însă ele sunt considerate păgâne de către Biserică și nu sunt recomandate.

Spre exemplu, există o superstiție că înmormântările nu ar trebui făcute într-o zi de luni, însă aceste slujbe pot fi avea loc în orice zi a săptămânii. La fel și practica de a lipi sau a pune un ban în mâna celui decedat. Acest obicei este considerat păgân de către Biserică, el fiind foarte vechi și izvorând din vechea credință populară că cel decedat va plăti astfel luntrașul ca să-l transporte peste fluviul infernului Stix.

Totodată, muzica, cântăreții sau fanfara la o înmormântare nu este recomandată, această practică fiind contrară cu atmosfera sobră și importanța momentului.

Scroll to Top