Îngroparea este obiceiul introducerii unei persoane decedate în pământ. De-a lungul timpului, tradițiile care însoțesc această practică religioasă s-au modificat, fiind vorba despre un interval foarte lung care a cunoscut diverse manifestări. Totuși, obiceiul s-a păstrat, la fel și motivele care îl însoțesc.
O practică veche de peste 100.000 de ani
Obiceiul îngropării este unul foarte vechi și se consideră că el oferă membrilor familiei rămași în urmă o formă de acceptare a decesului și puterea de a merge mai departe. Totodată, este una dintre primele practici religioase realizate de om, care dezvăluie grija familiei față de cel decedat încă din vremuri de demult.
Contrar credinței populare, oameniii nu au început să-și îngroape morții doar din motive sanitare. Înțelesurile acestui obicei sunt mult mai profunde. Este interesant cum schimbările uriașe produse în rândul oamenilor de-a lungul timpului au modificat felul în care se realizează obiceiul îngropării, însă esența lui s-a păstrat intactă.
Principalul motiv pentru care se practică îngroparea morților este din rațiuni de respect față de cel decedat, motiv aflat în strânsă legătură cu unul dintre cele mai importante principii ale creștinișmului: demnitatea viețiii.
Principiul susține credința creștină că toți oameniii trebuie tratați cu demnitate și respect. Acest crez, foarte important în societatea modernă, continuă să se aplice și după moarte. Chiar dacă sufletul celui decedat a părăsit forma trupului, corpul a rămas cu noi și trebuie tratat corespunzător.
Cine a început acest obicei?
Luând în calcul populația actuală de 7,8 miliarde de oameni, se estimează că aproximativ 15 miliarde de oameni au fost îngropați de când obiceiul îngropării a apărut (în urmă cu aproximativ 130.000 de ani).
Primii care au recurs la obiceiul îngropării au fost oamenii de Neanderthal, iar urme ale acestor practici vechi au fost găsite în Krapina (Croația) sau Qafzeh (Israel).
Motivele pentru care oamenii de Neanderthal au început această practică nu sunt cunoscute, însă perioada existenței lor este legată de apariția îngropării morților.
Se considera că înhumarea este necesară pentru ca cei morți să înceapă Viața de Apoi. Din acest motiv, lângă defunct se aflau:
- unelte,
- oase de animale
- alte obiecte care ar fi fost de ajutor pe lumea cealaltă.
În același timp, acest ritual religios arăta și devotamentul familiei pentru cel pierdut.
Ce semnifică îngroparea celor decedați?
Îngroparea morților avea o semnificație mai mare în urmă cu mulți ani decât are în prezent. Diverse culturi recurgeau la extinderea acestei practici sau efectuarea ei într-un mod care astăzi ar părea complet nefiresc sau absurd.
În Egiptul Antic, moartea avea o însemnătate colosală. Piramidele vizitate în prezent de milioane de oamenii în fiecare an au fost construite drept morminte pentru faraoni. Aceștia erau îngropați alături de sclavii lor. În același timp, oamenii de rând erau înhumați în gropi comune.
Obiceiul prindea diverse forme în funcție de populație și cultură. Spre exemplu, vikingii erau îngropați alături de arme ca semn al vitejiei lor. Totodată, se obișnuia ca alături de defuncți să fie adăugate și alte tipuri de oseminte. Animalele ale căror oase au fost utilizate în aceste morminte nu par a fi murit dintr-o cauză naturală, ci ar fi fost ucise pentru ceremoniile funerare.
De-a lungul timpului, ca laitmotiv în majoritatea credințelor, îngroparea celor decedați are legătură cu ideea existenței Vieții de Apoi. Acest ritual este în strânsă legătură cu sosirea omului în Paradis.
O practică păstrată din vremurile străvechi este cea prin care îngroparea este însoțită de o ceremonie care anunță plecarea decedatului dintre cei vii. În prezent, ceremonia are loc împreună cu numeroase ritualuri religioase.
Un alt element important este faptul că, inclusiv astăzi, creștinii sunt îngropați cu picioarele către Răsărit. Acest lucru se datorează credinței populare că Venirea lui Iisus Hristos s-a produs din Est, iar A Doua Venire a Lui va avea loc tot de acolo.
O altă semnificație care datează din vremuri de demult privește liniștea și sentimentul de acceptare pe care le au membrii familiei celui trecut în cele veșnice. Rudele acceptă astfel trecerea în neființă a unei persoane dragi.
Obiceiul îngropării în România
În România aproximativ 250.000 de oameni își pierd viața în fiecare an, ceea ce înseamnă că doar în ultimii 20 de ani au murit peste 5.000.000 de români, fiind îngropați potrivit tradițiilor creștine.
Persoanele decedate sunt îngropate într-un sicriu, un obiect funerar pentru păstrarea rămășițelor. Acest element nu a fost ocolit de progresul vremurilor. Cu cât dorințele și obiceiurile s-au diversificat, cu atât au apărut și firmele de pompe funebre care oferă pachete de servicii funerare complete.
Dacă vorbim despre tinerii necăsătoriți, care au trecut la cele veșnice, aceștia sunt îmbrăcați în costume de mire și mireasă pentru a fi îngropați. Practica derivă din mitologia românească. Se consideră că tragedia morții este amplificată dacă un tânăr nu a ajuns să parcurgă această etapă a vieții. Din acest motiv, acesta nu își va găsi liniștea după moarte, devenind strigoi. Îmbrăcându-i pe tineri în haine specifice, înmormântarea le este și nuntă.
Cei care aleg varianta incinerării în România nu vor primi asistență religioasă din partea bisericii, potrivit unui anunț din 2012 al Patriarhiei Române. Sfântul Sinod a hotărât atunci să actualizeze o decizie veche de peste 80 de ani.
Cum se desfășoară îngroparea morților în România?
Îngroparea morților și toate activitățile necesare ceremoniei de înmormântare pot fi organizate:
- fie pe cont propriu;
- fie apelând la firmele de servicii funerare.
După slujba din biserică și celelalte obiceiuri, alaiul pornește către cimitir, unde vor fi săvârșite ultimele ritualuri.
Preotul va rosti ultima ectenie și va cânta “Veșnica pomenire”. Cei care n-au apucat să-și ia rămas-bun de la cel plecat la Cele Sfinte o pot face acum, înainte să fie închis capacul sicriului. Preotul varsă apoi untdelemn și vin peste cel decedat și binecuvântează coliva.
Tradițiile spun că icoana de pe pieptul celui decedat se ia acasă de familie. Darurile date de pomană ar trebui îndreptate către familie, dar și străinii nevoiașii.
Dacă îngroparea se face într-un mormânt unde a fost înhumată o altă persoană, osemintele acesteia vor fi adunate de gropari și așezate într-un sac de pânză. Preotul le va stropi cu untdelemn și vin, iar ele vor fi așezate la picioarele celui decedat de curând.
Florile aduse vor fi așezate deasupra mormântului după ce acesta a fost acoperit.
O comunitate din România își îngroapă morții în grădină de sute de ani
Sursa: Unsplash.com
Momârlanii trăiesc în Valea Jiului, iar numărul lor este estimat la 10.000 – 20.000 de oameni. Această populație și-a păstrat o serie de obiceiuri din vremuri străvechi, printre care și cel al îngropării morților în grădina casei. În țara noastră, există o mică comunitate care își îngroapă morții în acest fel
Acest obicei are peste 500 de ani vechime și a apărut pentru că s-a considerat că persoanele decedate trebuie să se afle în apropierea membrilor familiei, chiar și după moarte, pentru a nu deveni strigoi sau moroi.
Potrivit obiceiului, oamenii în vârstă își aleg din timp locul în care vor fi îngropați, aproape de familie. Cei mai tineri vor fi și ei îngropați tot aproape de casă.
Locurile în care se află cei îngropați în apropierea casei, potrivit tradiției printre momârlani, poartă denumirea de “morminți de ogradă”. Această practică a fost preluată și în alte zone din Româna, în special în satele izolate, cu populație redusă.