Incinerarea este procesul prin care un trup neînsuflețit este ars într-un crematoriu uman până ajunge la stadiul de cenușă. Rămăsițele celui decedat sunt colectate după incinerare într-un recipient care poartă numele de urnă funerară.
Urna funerară are o însemnătate mult mai mai mare decât pare la prima vedere, iar cei care aleg această variantă (în cazul în care cel decedat nu și-a exprimat acestă opțiune din timpul vieții) au motive bine stabilite.
Urna funerară este uneori preferată față de înhumare
Păstrarea rămășițelor unui membru al familiei sau apropiat într-o urnă funerară are la bază diverse motive.
Putem spune că procesul incinerării și păstrării cenușei într-o urnă funerară este un proces mai puțin costisitor, întrucât nu necesită existența unui loc de veci, însă majoritatea oamenilor nu iau în calcul incinerarea și prezența urnei funerare din motive de cost. Mai degrabă, la baza aceste decizii sunt motive care trec peste latura financiară, motive de natură sentimentală.
În primul rând, poate fi dorința celui decedat. Totodată, unele persoane simt o apropiere față de cel plecat dintre noi prin păstrarea unei urne funerare.
Alți oameni își exprimă încă din timpul vieții dorința ca cineva să-i împrăștie cenușa într-un loc drag, cum ar fi în zona în care au copilărit sau unde și-au petrecut mare parte din viață. În același timp, poate fi vorba și de un loc considerat special în decursul vieții, dar fără o semnificație aparte (apa mării, vârful unui munte).
O altă variantă este păstrarea urnei funerare în locuință – există persoane care simt o conexiune față de cel decedat prin păstrarea cenușii aproape.
Ce câte feluri sunt urnele funerare
Există numeroase opțiuni când vine vorba de urne funerare, iar odată cu extinderea procesului s-a extins și gama de urne din care familia sau apropiații celui decedat pot alege.
Urnele funerare sunt acum fabricate din diverse materiale: porțelan, lemn, metal, polistiren sau plastic. Pe lângă forma clasică de cilindru – cea mai des întâlnită, urnele funerare pot fi pătrate, dreptunghiulare sau pot avea alte forme.
Există, deși se apelează mai rar la ele, variante în care o mică parte din cenușa celui decedat este purtată într-o piesă de dimensiuni reduse de către o persoană foarte apropiată.
Incinerarea face parte din proces
În România, dreptul la incinerare este garantat de Codul Civil, iar prima dată când un om a fost incinerat pe teritoriul țării noastre s-a petrecut în 1923, odată cu înfiinţarea Societăţii Române de Incinerare, numită “Cenuşa”.
În prezent, incinerări au loc în Bucureşti, la Crematoriul Vitan-Bârzeşti, la Oradea sau la 40 de kilometri de Cluj-Napoca, în comuna Moldoveneşti. Procesul poate avea loc exclusiv în crematorii umane.
Astfel, procedeul este foarte vechi în țara noastră și, făcând abstracție de perioada comunistă, când numărul incinerărilor a stagnat – acest drept fiind rezervat mai mult oficialilor sau personalităților vremurilor – el s-a păstrat și mulți români au apelat la el și încă o fac.
Chiar și așa, numărul incinerărilor reprezintă un procent mic din totalul proceselor care urmează deceselor, majoritatea oamenilor sau familiilor alegând varianta înhumării care este considerată mai potrivită în religia creștin-ordotoxă.
Documente necesare pentru incinerare
Pentru procesul de incinerare sunt necesare următoarele documente:
-certificatul de deces
-adeverinţa de incinerare
-certificat de îmbălsămare
-aviz sanitar de transport (doar dacă este cazul)