Doliul este procesul emoțional dificil prin care trece o persoană atunci când pierde pe cineva apropiat. „Doliul este un termen care provine din limba latină doleo, dolere, care înseamnă „a jeli”, „a plânge”.” În timpul doliului, cel care a pierdut ființa dragă resimte durere și tristețe profundă. Impactul emoțional poate fi procesat în funcție de natura mentală, emoțională și sufletească a fiecăruia.
Stadiile doliului
Durerea cauzată de moartea unei ființe dragi duce la apariția a cinci etape emoționale, așa cum au fost identificate de specialiști și psihologi:
Negarea și șocul inițial
Prima etapă apare după ce oamenii primesc vestea morții unui apropiat, fiind similară cu o amorțeală, o stare fără reacție, deoarece informația primită este dificil de procesat rațional.
Este o reacție normală care ajută organismul să se apere împotriva șocului pe care tocmai l-au resimțit. Este etapa în care apare negarea, cei apropiați refuză să accepte că cel drag a plecat dintre ei.
Furia
În această etapă, unii oameni caută vinovați pentru această tragedie, reprezintă momentul în care aceștia conștientizează ce se întâmplă și reacționează dând vina pe cei din jur, pe doctori sau chiar pe Dumnezeu. Devin supărați, frustrați, se înfurie și se enervează pe toți din jurul lor. Conform specialiștilor este o reacție perfect normală, deoarece este primul pas prin care cel îndoliat acceptă situația așa cum este.
Conștientizarea pierderii
Este o etapă dificilă în care cei îndurerați realizează că aceasta este situația și își pun tot felul de întrebări, resimt multă tristețe și plâng pierderea celui drag.
Tristețe profundă
În această etapă, durerea sufletească se intensifică, cei îndoliați sunt copleșiți de sentimente de nesiguranță, tristețe și regret. Acesta este momentul când se plânge foarte mult pierderea celui dispărut, iar cei îndoliați au nevoie de sprijin emoțional.
Acceptarea
În această ultimă etapă, cei îndoliați încep să se obișnuiască cu situația și cu faptul că acea ființă dragă nu se mai întoarce. Acceptarea are loc gradual, pentru unii fiind mai ușor, iar pentru alții mai dificil. Tristețea nu dispare însă durerea resimțită devine din ce în ce mai suportabilă.
Doliul poate fi o formă de exteriorizare a suferinței provocate de decesul persoanei apropiate, dar și un proces de vindecare și recuperare după pierderea suferită, urmată de o renaștere interioară.
Cum depășește cel/cea îndoliată aceste momente?
În perioada de doliu, suportul celor dragi este esențial, iar preluarea sarcinilor organizatorice de către o agenție de servicii funerare oferă familiei liniștea necesară pentru a-și plânge persoana pierdută. Pe lângă acest ajutor logistic, cel îndoliat poate face anumite lucruri pentru sine, pentru a putea depăși mai ușor aceste etape ale durerii și acceptării:
- Să accepte sprijinul celor dragi (ieșiri la plimbări, primirea de mâncare gătită, discuții liniștitoare) și întreținerea relațiilor cu prietenii apropiați.
- Să evite izolarea, lipsa de comunicare, să fie încurajați să vorbească și să împărtășească ceea ce simt despre pierderea suferită cu oamenii apropiați, ușurând procesul de recuperare.
- Să apeleze inclusiv la un terapeut dacă durerea devine de nesuportat, iar cel îndoliat simte că nu o poate procesa singur.
- Să se alimenteze corespunzător cu alimente nutritive și sănătoase, pentru a face față situației.
- Să se pregătească emoțional pentru o eventuală pierdere dacă unul din apropiații săi suferă de o boală gravă.
Cât durează doliul?
Durata și intensitatea doliului pot varia de la o persoană la alta, în funcție de relația avută cu cel dispărut, felul în care a decedat persoana respectivă, precum și alți factori personali.
Nu există o perioadă anume cât trebuie ținut doliul. În general, procesul de doliu intens, cu o încărcătură emoțională mare, poate dura de la câteva luni până la un an. Cu toate acestea, cicatricile pierderii se pot resimți pe parcursul întregii vieți, durerea, astfel, se transformă treptat în acceptare, iar cel îndurerat integrează în viața de zi cu zi pierderea suferită.
Pot fi persoane care resimt perioada de doliu mult mai mult decât se așteptau și se confruntă cu tristețe și durere mai mult de un an de zile. Deoarece le poate afecta buna funcționare a vieții, astfel de persoane au nevoie de intervenție profesională.
Cât timp se poartă doliu?
Biserica Ortodoxă nu oferă indicații stricte legate de ținerea doliului. Se recomandă însă ca la decesul unui membru din familie, doliul să se țină și un an, iar la decesul unui prieten, durata poate fi de maximum 40 de zile. Unii oameni care suferă puternic după cel dispărut, pot ține doliu perioade îndelungate sau, poate, chiar toată viața.
Cum se ține doliu?
Doliul se referă la două aspecte, atât interior, cât și exterior:
- Cel interior este legat de starea emoțională pe care îndoliatul o are în momentul în care are loc decesul celui drag, durerea resimțită și alte trăiri prin care trece în acel interval de timp.
- Cel exterior este legat de aspectul fizic și hainele care trebuie purtate timp de 40 de zile. Se recomandă purtarea de haine decente de culoare neagră sau închise la culoare, femeile cu vârste înaintate poartă basma pe cap, iar bărbații nu se mai bărbieresc.
Interdicții în perioada doliului
Tradiția Bisericii menționează faptul că, în perioada de doliu, trebuie evitată participarea la distracții sau evenimente de tipul nunților sau botezurilor. Dacă, totuși, îndoliatul dorește să meargă la astfel de evenimente, se poate prezenta pentru a oferi un cadou, iar apoi este recomandat să se retragă.
Conform anumitor superstiții, persoana care ține doliul nu are voie să spele rufe, deoarece, conform credinței populare, murdăria se poate duce pe sufletul celui decedat.
Se menționează, de asemenea, că persoana îndurerată nu are voie să întrețină relații intime sau să se tundă pe toată perioada cât ține doliul.
Decizia de a purta doliu, de a purta anumite haine sau de a se comporta într-un anumit fel pentru o perioadă de timp rămâne însă la latitudinea persoanei îndoliate. Este bine ca cei îndoliați să respecte tradițiile, dar, deopotrivă, este sănătos să facă așa cum simt, în funcție de propria situație de viață.